„Privire de ansamblu” arată Pământul fragil, mic și frumos

Fragilitatea Pământului din spațiu reflectă nesemnificația noastră în raport cu universul

Planeta Pământ

Vizitarea orașului pierdut Machu Picchu, piramidele Egiptului, zidul Chinei sau Colosseumul Romei sunt momente speciale și de neuitat pentru oricine are această oportunitate. Privind aceste construcții (chiar dacă prin fotografii sau videoclipuri), inevitabil vor apărea câteva întrebări: cine le-a făcut? De ce a fost construit? Cum s-a făcut? Cine a avut ideea? Care a fost funcția? Trezește curiozitatea pentru că sunt lucrări impresionante, de o frumusețe incredibilă și realizate de om. Acum imaginați-vă dimensiunea fascinației unui astronaut de a avea dimensiunea frumuseții Pământului din spațiu. Videoclipul Overview (vezi finalul articolului) realizat de Institutul Overview încearcă să înfățișeze sentimentul celor care au trăit deja această experiență, pe lângă faptul că stârnește discuții importante despre planetă.

În 1968, o fotografie a Pământului a fost făcută pentru prima dată, în timpul misiunii Apollo 8. În videoclip, filozofii, teoreticienii și foștii astronauți reflectă asupra acestor prime imagini ale planetei. Potrivit celor care au fost în spațiu, frumusețea estetică a planetei și o nouă percepție asupra lumii în care trăim provoacă „efectul de vedere de ansamblu” (traducere liberă), care poate schimba comportamentul astronauților de a urmări viața pe Pământ.

Imaginile transmit o anumită izolare, cauzată de liniștea și întunericul spațiului, care hipnotizează echipajul navelor să privească Pământul. Un alt element proeminent al videoclipului este coloana sonoră, ajută la imersiune, producând sentimente de fragilitate și, în același timp, de măreție, stimulată de contemplarea orașelor pe timp de noapte, a oceanelor, a deșerților și chiar a aurolor boreale.

Suferim de probleme politice, economice și sociale motivate de disputa pentru putere și de probleme care se referă direct sau indirect la bani și consum. Aceste conflicte, înarmate sau nu, au loc între națiuni care sunt delimitate de linii imaginare pe hărți de hârtie și ne amintim doar că aceste diviziuni nu există atunci când privim unde trăim după o imagine a spațiului și nu după hartă.

Poate că am construit lucrări monumentale, am dezvoltat cea mai înaltă tehnologie, am deținut cele mai rapide mașini sau cele mai mari televizoare, dar toate acestea sunt irelevante pentru univers. Folosim planeta până la capătul nostru și nu până la capătul ei. Vom înceta să mai existe, dar acest Pământ va continua să plutească în spațiu, mult mai mult timp, fiind doar ceea ce este: o fragilă minge albastră învăluită în negrul infinitului.

Urmărește videoclipul complet de mai jos:



$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found